Ne-am adunat în post și rugăciune,
Suntem copii Tăi, cam răzvrătiți, pot spune,
Facem promisiuni și juruinți cu carul,
Dar le încălcăm, apoi plângem amarul.

Suntem prea plini de noi și nu îți place
Că între creștini aceasta nu se face,
Exact cum degetele de la mână-s diferite,
Așa și pentru noi sunt darurile pregătite.

Avem talanți mai mulți sau mai puțini,
Să-i folosim spre slava Ta; suntem haini
Privim cu jind ce face fiecare,
Talantul nu ni-l punem în lucrare.

Plecăm în tot ce facem doar cu noi,
Parcă suntem în luptă, în război,
Ne credem bravi ostași, suntem doar "goliați"
Suntem trufași și răi, chiar căpiați.

Privește trupul tău și ia aminte,
Adu-ți aminte cât doare un dinte,
Cum suferă întregul organism
Tot corpul e în agonie și ești trist.

Așa suntem și noi în adunare,
Unul e ochi sau mână sau spinare,
Suntem un organism că suntem frați
De același Tată suntem înfiați.

Să ne trezim, e timpul, nu-i târziu,
Am amorțit, dar trupul este viu,
Să lăsăm jertfa noastră la altar
Și să ne pocăim cât este har.

Să lăsăm fala noastră, chiar se poate,
Căci toți avem parte de aceeași moarte,
Mormântul ne înghite chiar pe veci,
Creștine, este timpul să te pocăiești.

Au trecut ani de când ne-am botezat
Și jurământul noi l-am încheiat,
E timpul acordat de har spre încheiere,
Te rog să simți a corpului durere.

Trezește-te, creștine, nu-i târziu
Atât cât trupul acesta este viu,
Trezește-te, nu sta în amorțire,
Lucrează doar cu jertfă și iubire.

Mai este har căci ușa nu s-a închis,
Mai este timp să faci ce ai promis,
Eu te invit acum la rugăciune
Căci ești a Domnului scumpă minune.

Să stăm uniți în rugăciunea noastră,
Așa s-ajungă toți să ne cunoască
Noi nu suntem învinși, suntem uniți
Și de satan nu suntem învrăjbiți.

Biserica e trupul lui Hristos,
Nu poate fi un trup bolnăvicios,
Biserica ești tu, suntem chiar noi,
Nu este timp de dezbinare și război.

Biserica e una, minunată,
Biserica sunt eu, ești tu, suntem deodată,
Biserica e trupul lui Hristos,
Biserica e darul prețios.
Emilia Dinescu